Sfanta Evanghelie pe care am ascultat-o acum este evanghelia proclamarii sau binevestirii invierii Mantuiorului nostru Iisus Hrisotos. Dis-de-dimineata, la revarsatul zorilor, sau pe cand rasarea soarele, femeile purtatoare de aromate, de miruri sau miresme, Maria Magdalena si cealalta Maria, dupa cum ne spune Sfantul Evanghelist Matei, sau Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov si Salomeea, dupa cum ne spune Sfantul Evanghelist Marcu, au mers la mormantul Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos ca sa unga trupul Sau dupa obiceiul iudeilor. Ungerea trupului celui mort cu aromate sau cu miruri, cu miresme frumos mirositoare si de mare pret insemneaza incercarea de a opri oarecum trupul sa nu intre in descompunere, in stricaciune, si, in acelasi timp, miresmele aduse pentru ungerea trupului Celui mort inseamna evlavie, insemneaza cinstire si insemneaza iubire sfanta pentru Cel care nu mai este printre cei vii. Femeile purtatoare de aromate au mers la mormant insa fara insotitor, ele nu aveau pe nimeni ca sa le pazeasca, nu aveau pe nimeni care sa le ajute si, de aceea, se intrebau intre ele: ‘Cine ne va pravali noua piatra de la usa mormantului?’, caci era o piatra mare care a inchis mormantul Mantuitorului nostru Iisus Hristos. ‘Cine ne va pravali noua piatra de la usa mormantului?’, barbatii lipseau, pentru ca erau mai fricosi decat femeile, cu mult curaj, ucenicii Mantuitorului, ne spun evangheliile, de teama iudeilor s-au incuiat in case, femeile purtatoare de aromate sau de miruri de mare pret au avut mai mult curaj in dimineata Invierii. Curajul lor venea din iubirea lor sfanta si din evlavia lor mare pentru Hristos Domnul. In general, femeia este mai aproape de taina vietii pentru ca da viata copiilor pe care ii naste si au o sensibilitate deosebita toate femeile credincioase in fata misterului sau in fata tainei celor care mor inainte de vreme, sau pe nedrept, cum a fost omorat prin rastignire Hristos Domnul. Evanghelia dupa Sfantul Evanghelist Marcu ne spune ca atunci cand s-au apropiat de mormant femeile mironosite au ridicat privirea lor si au vazut ca piatra era rasturnata, iar piatra rasturnata era raspunsul lui Dumnezeu la intrebarea lor: ‘Cine ne va pravali piatra de pe usa mormantului?’. Un ajutor neasteptat deschide deodata mormantul lui Iisus si sufletele femeilor mironisite, mormantul lui Iisus ca ele sa vada ca El nu mai este in mormant, ci a inviat si sufletul lor, sa inteleaga ca moartea a fost rasturnata, ca a fost rasturnata puterea mortii si s-a aratat biruinta vietii vesnice. Femeile mironosite, spune Evanghelia dupa Sfantul Evanghelist Marcu, s-au umplut „de frica si uimire”, iar Sfantul Evanghelist Matei spune ca au fost cuprinse de „teama si bucurie mare”. Uimirea si teama le-au venit lor din intalnirea cu neobisnuitul, cu nemaiintalnitul, cu lucrarea lui Dumnezeu din ceruri in pamant si pe pamant, in pamant fiindca Hristos a inviat si pe pamant pentru ca a trimis pe ingerul Sau sa pravaleasca piatra de pe usa mormantului. Bucuria mare, pentru ca Domnul traieste, s-au dus sa unga trupul unui mort si s-au intalnit nu doar cu mormantul lui gol, ci si cu ingerul care le-a spus: ‘Nu va temeti, ca stiu ca pe Iisus cel rastignit Il cautati. Nu este aici; caci S-a sculat precum a zis; veniti de vedeti locul unde a zacut. Si degraba mergand, spuneti ucenicilor Lui ca S-a sculat din morti si iata va merge inaintea voastra in Galileea; acolo Il veti vedea’ (Matei 28, 5-7). Atunci, femeile cuprinse de frica si bucurie mare s-au intors de la mormant spre casa, cu frica neobisnuitului si cu bucuria sperantei ca Iisus cel rastignit si ingropat a inviat din morti si este viu. Pe drumul de la mormant spre casa L-au intalnit tocmai pe El, Care le-a zis: ‘Bucurati-va!’, Biruitorul mortii a devenit Izvorul bucuriei. Si atunci ele s-au apropiat de El, i-au cuprins picioarele si I s-au inchinat fara grai, fara sa mai scoata un cuvant. Bucuria a fost atat de coplesitoare, incat niciun cuvant nu a mai putut-o exprima, iar in momentul acela Mantuitorul le-a spus: ‘Nu va temeti, mergeti si spuneti fratilor mei, nu ucenicilor, ci fratilor, sa mearga in Galileia si acolo ii voi intalni’. Mantuitorul Iisus Hristos inviat din morti ne intampina pe cale pe noi toti, pe calea vietii noastre amestecata cu teama, amestecata cu moartea. Ne intampina si ne spune: ‘Bucurati-va!’, si daca noi simtim bucuria Lui, bucuria impartasita noua de catre El prin credinta, ne intalnim si cu El, in persoana. De aceea, in Biserica, dupa ce marturisim Crezul, ne impartasim. In prima parte a Tainei credintei celebrate in Biserica, marturisim credinta noastra in Hristos cel Inviat si apoi catre sfarsitul liturghiei ne impartasim cu El, ne intalnim cu Cel pe care-L marturisim ca este viu.
